Olimpiadele Comunicarii - 2 zile in jungla de beton

Salutare tuturor! Numai ce m-am intors in capitala Moldovei, Iasul, si sunt dornic sa va povestesc cum au fost cele doua zile petrecute in Bucuresti. Ploua cu galeata cand am ajuns si atmosfera nu era nici pe departe primitoare. Trafic salbatic, lume grabita si indiferenta, balti cat cuprinde si dezorientare totala. Ce-i drept, inceputul a fost mai greu, pana ne-am intalnit cu o echipa din Cluj in fata la Intercontinental, si cu Marius, Directorul de PR. Am mers cu totii la Cafeneaua Actorilor unde preturile practicate in centrul capitalei ne-au taiat considerabil din setea ce o acuzam cu totii la inceput; dar daca tot eram acolo, ne-am comandat fiecare cate ceva si ne-am pus pe povesti. Mi s-a confirmat inca o data ca astia din Cluj nu-s normali,nici unul, si s anu creada cineva ca generalizez. Clujenii sunt o specie aparte, o specie draga mie insa. ne-am inteles super si am hotarat sa pastram legatura in continuare, indiferent de rezultatele de a doua zi.
Daca va ganditi cumva ca ce-a fost mai greu a trecut odata cu prima cana de ceai, cititi mai departe.
N-am putut din pacate sa stam toti in acelasi loc, asa ca ne-am cazat fiecare pe unde am putut: Luciana prin Otopeni, Carmen prin Drumul Taberei, Stefan in Giulesti, iar Vasile si cu mine la un prieten bun de-al meu care a fost de fapt, solutia noastra salvatoare, intr-un camin in Regie.
Luni dimineata la ora 8 am dat trezirea la toata lumea, si am plecat cu Vasile pe jos pana in Crangasi, de unde am mers cred ca peste 10 statii cu tranvaiul pana in Piata Presei Libere. Acolo am inceput sa ne sunam colegii. Carmen ajunsese deja la cladirea aceea de seamana cu Empire State Building si care am aflat eu mai pe urma ca era tocmai Casa Presei. A aparut in scurt timp si Luciana si cum pe Stefan il culesesem din statie de la Giulesti in prealabil am inceput sa orbecaim cautand locul unde urma sa aiba loc preselectia. Am gasit pana la urma, dar cu totii ne-am intrebat: "oare mai ascuns de atat putea fi?"
A urmat apoi inregistrarea echipei, ceva emotii si mult stres, dar asta face deja obiectul unui nou articol.