Olimpiadele comunicarii - Cum a inceput?

Salutare! asa cum scriam la un moment dat si pe blog-ul echipei Fivies, nu sunt blogger de prea mult timp; de fapt, acesta este primul meu articol pe blog-ul personal. Din nou tarziu in noapte, din nou treaz, din nou aici. Plictisitor pentru unii, fascinant pentru altii, mai mult decat normal in ceea ce ma priveste.
Am sa incerc sa-mi fac loc printre scrumiera plina si cana cu ceai, si am sa va povestesc cum am ajuns sa particip la acest eveniment, la acest interviu la scara nationala cum imi place mie sa spun.
Era o dimineata mohorata de joi, iar la seminarul de logistica urmau sa se prezinte diverse studii de caz. Vazandu-ne cam adormiti, proful s-a gandit ca ar fi bine sa ne invioreze putin. Ne-a informat asupra unui eveniment la care ne invita sa participam, evident, Olimpiadele Comunicarii. Initial nu s-a aratat nimeni dornic. Am spus cu totii pas. Unii prea preocupati de prezentarea ce urma, altii cu gandul la licenta sau la cum sa faca sa imbine cat mai bine job-ul cu scoala. Atat ca, a doua zi, primesc un telefon de la o buna prietena si colega de grupa, telefon care a sunat cam asa: "auzi ma, eu si inca 2 colegi vrem sa participam la concursul de care a zis profu. Te bagi sau mai cautam?". Cam atat a fost nevoie ca sa incep sa ma gandesc...ori imi vad mai departe de job si licenta, ori fac si eu ceva mai aparte. Asa cum probabil banuiti am acceptat. Chiar imi doream sa arat ca am o parte creativa dornica sa iasa la iveala. In aceeasi zi ne-am intalnit, am citit pe site regulamentul si ne-am si apucat de treaba. Dupa jumatate de ora de uitat pe pereti, si-a facut cineva curaj si a spus:"marirea gradului de incredere in politie,...yeah right". Am inceput sa intoarcem problema pe toate partile si pana la urma a iesit....cum sa spun..o ceva. Fara cap, fara coada, dar era ceva. Am gasit numele echipei, am gasit slogan si am incropit o sigla mai de doamne ajuta, ca n-am avut nici un desenator profesionist printre noi. Apoi ne-am apucat noi sa ne facem blog. Nu aveam nimic concret de trimis la Bucuresti, dar noi alegeam culori pentru blog. Cele mai faine idei vind in joaca a zis cineva, si bine a zis, pentru ca a doua zi, dupa certuri, istericale, orgolii calcate in picioare, injuraturi in gand si pumni in masa, ne-am hotarat asupra spotului tv. Ne-am ocupat si de partea de strategie, dupa ce am fixat in prealabil obiectivele si am obtinut din aproape nimic, ceva ce pana la urma s-a dovedit oricum a nu fi pe placul nostru. Punct si de la capat. Iar nervi, iar tigari, iar litri de suc, iar miros de creier ars pana cand am ajuns la un consens. Am pus ideile cap la cap si a rezultat o campanie interesanta, ce combina impactul pozitiv cu cel negativ...tare nu? Toata lumea fericita, ne-am facut repede o descriere si am trimis mail la Bucuresti. Confirmarea nu a intarziat sa apara ceea ce ne-a bucurat nespus. Dupa certuri interminabile si lupte psihologice, dupa ce am trecut prin toate starile posibile, eram in sfarsit o echipa: FIVIES. Fivies like to play! Bucharest, here we come!